Șchei

Ce este

Șcheii Brașovului sunt valea care urcă spre sud-vest de la Poarta Șchei, între Tâmpa și dealurile Strajei. Sub stăpânirea sașilor, românii nu aveau voie să locuiască în interiorul zidurilor, așa că aceasta a devenit cetatea lor: cu biserica lor, școala lor, breslele și obiceiurile lor. E și azi un cartier rezidențial și are încă ceva aparte față de Centrul Istoric, deși poarta e la doar câteva minute de Piața Sfatului.

Ce găsești aici

Inima e Piața Unirii, cu Biserica Sfântul Nicolae — biserica de piatră a fost începută în 1495, turnul-clopotniță e din anii 1580–1590 — și, în curtea ei, Muzeul Prima Școală Românească, unde se intră doar cu ghid (cam 30–40 de minute, 20 de lei pentru adulți la ultima verificare; sună înainte). Mai jos e Biserica Sfânta Paraschiva. În capătul de sus al văii casele se termină la Pietrele lui Solomon, un defileu de calcar cu poieni de picnic și trasee scurte de cățărare. Pentru masă, Casa Românească e chiar în Piața Unirii; pentru cafea, Twinbeans și Gelato Mania, pe Strada Prundului.

Cum e

Liniștit, în pantă și locuit: case mici cu porți spre stradă, rufe întinse prin curți, foarte puține magazine. În prima duminică după Paștele ortodox devine centrul orașului — Junii, șapte grupuri de călăreți în port tradițional, pornesc din Piața Unirii la ora 11:00 și trec prin Centrul Istoric până la Pietrele lui Solomon. În 2027, duminica aceea cade pe 9 mai.

Cui i se potrivește

Celor care vor să fie la distanță de mers pe jos de piață, dar să doarmă într-un loc rezidențial și calm, și celor care plănuiesc drumeții pe Tâmpa sau spre Pietrele lui Solomon. Domină pensiunile: Coroana Brașovului, Casa Cristina, Curtea Brașoveană și, mai sus, SHARD Boutique Hotel.

Capcana

Panta. Străzile de sus sunt o urcare serioasă cu bagajul, parcarea pe ulițele înguste e grea, iar serile sunt foarte liniștite — cina înseamnă coborâre înapoi în Centrul Istoric. Pe această parte urșii mai ajung ocazional la marginea orașului; urmează mesajele RO-ALERT și nu lăsa gunoiul afară.

Cum ajungi

Pe jos, prin Poarta Șchei: de la Piața Sfatului până în Piața Unirii sunt cam 10–15 minute, în urcare. Cu taxiul de la gară durează aproximativ 15 minute. Vezi transportul.

Să locuiești aici

Șcheii sunt, covârșitor, un cartier de case, nu de apartamente: case vechi de familie pe loturi înguste, cu poarta direct în stradă, curte în spate și ulițe pe care nu trec două mașini una pe lângă alta. O bună parte din fondul locativ are un secol sau mai mult și cere întreținerea pe care o presupune asta — acoperiș, umezeală, încălzire —, iar construcțiile noi se reduc la câte o casă refăcută sau o pensiune mică. Mai sus pe vale, spre Pietrele lui Solomon, casele se răresc și începe pădurea.

Viața de zi cu zi e liniștită și ușor de modă veche. Magazinele sunt puține — de colț și brutării —, așa că cumpărăturile mari înseamnă coborâre prin Poarta Șchei până la Piața Star, pe Strada Nicolae Bălcescu, sau în Centrul Istoric. Piața Unirii e centrul local, iar Colegiul „Andrei Șaguna” e la câțiva pași, pe traseul liniei 50. Parcurile sunt Tâmpa, pe o parte, și poienile de la Pietrele lui Solomon, pe cealaltă.

Transportul e mai bun decât lasă panta să se creadă. Linia 50 pleacă din capătul Solomon, trece prin Piața Unirii și pe lângă Liceul Șaguna până la Patria, în Centrul Civic, și merge mai departe la Camera de Comerț; după orarul RATBV din zilele lucrătoare trece cam la 9 minute, face în jur de 9 minute de la Solomon la Piața Unirii și încă vreo 7 până la Patria. Liniile 4 și 52 întorc la Tocile, după Piața Unirii — 4 traversează Centrul Istoric până la Livada Poștei și la gară, 52 merge spre Astra. Pe jos, Piața Sfatului e la 10–15 minute, la vale. Vezi transportul.

Zgomotul e puțin: clopote, agitația de la școală din jurul Pieței Unirii și un singur weekend gălăgios pe an, când ies Junii, în prima duminică după Paștele ortodox. Urșii sunt o realitate pe această parte a Tâmpei; străzile de sus dau direct în pădure, așa că tomberoanele stau încuiate și nimeni nu umblă la marginea pădurii la căderea serii.

Se potrivește familiilor care vor o casă cu curte la distanță de mers pe jos de centru, drumeților și alergătorilor montani, și celor care lucrează de acasă și pun liniștea înaintea comodității. Se potrivește mai puțin celor cu mobilitate redusă: străzile sunt abrupte, înghețate iarna și sărace în locuri de parcare. Minusurile cinstite sunt panta, întreținerea caselor vechi, lipsa magazinelor de zi cu zi și o ofertă îngustă de locuințe, pentru că apartamentele sunt foarte puține.