Orașul Stalin și revolta din 1987: trecutul comunist al Brașovului și unde îl vezi

Pe scurt

Vizitatorii vin la Brașov pentru centrul medieval, dar orașul în care trăiesc cei mai mulți dintre locuitori a fost modelat de a doua jumătate a secolului XX. Timp de zece ani nici nu s-a numit Brașov: între 1950 și 1960 a fost Orașul Stalin, o vitrină a industrializării socialiste. Iar pe 15 noiembrie 1987, tot aici, mii de muncitori au mărșăluit spre sediul Partidului Comunist, în prima mare revoltă de stradă împotriva lui Nicolae Ceaușescu — cu doi ani înainte de căderea regimului. Aceasta e povestea Brașovului comunist și a urmelor pe care le găsești azi.

De ce a devenit Brașovul „Orașul Stalin”

După 1945, noile autorități comuniste aveau nevoie de orașe-model, iar Brașovul avea tot ce își doreau: o bază industrială puternică, muncitori calificați și valoarea simbolică a unui oraș săsesc „burghez”, de refăcut după chipul clasei muncitoare. În august 1950, ziarul local de partid a publicat o „cerere a oamenilor muncii” de redenumire a orașului; câteva zile mai târziu, pe 22 august 1950, un decret a transformat Brașovul în Orașul Stalin, iar regiunea din jur în Regiunea Stalin.

Numele a fost scris, la propriu, pe munte: literele STALIN au fost plantate cu brazi pe versantul Tâmpei, vizibile din tot orașul. Un deceniu, Kronstadtul săsesc al breslelor și bastioanelor a fost oficial un monument închinat dictatorului sovietic. După moartea lui Stalin și schimbările care au urmat în blocul estic, orașul și-a recăpătat discret numele pe 24 decembrie 1960, iar literele de pe Tâmpa au fost șterse. Azi, versantul poartă alt semn: literele albe BRAȘOV, montate în 2004.

Orașul industrial

Fabricile Brașovului erau motorul mândriei regimului. Uzinele Steagul Roșu făceau camioane; Tractorul producea tractoare exportate pe scară largă; Hidromecanica și multe altele produceau componente, mașini și echipamente. Zeci de mii de muncitori au fost aduși de la sate și din alte regiuni, iar populația a crescut rapid.

Pentru ei, orașul a construit cartiere uriașe de blocuri din prefabricate: Astra, Răcădău, Noua, Tractorul. Din anii 1970, la nord de centrul vechi, s-a ridicat un nou centru administrativ, Centrul Civic. În aceeași perioadă, Poiana Brașov a devenit stațiunea de schi-emblemă a României, cu hoteluri construite pentru turiștii străini și pentru nomenclatură — vezi ghidul Poiana Brașov pentru ce a devenit azi.

Anii 1980: apartamente reci și rafturi goale

În anii 1980, hotărârea lui Ceaușescu de a plăti datoria externă cu orice preț transformase viața de zi cu zi într-un chin: raționalizarea alimentelor, cozi la pâine și carne, căldura și apa caldă oprite iarna, curentul întrerupt seara. Muncitorii din industrie — pretinșii eroi ai regimului — erau plătiți parțial în funcție de „îndeplinirea planului”, iar când comenzile s-au prăbușit, salariile au fost tăiate.

15 noiembrie 1987: revolta

Scânteia s-a aprins la Întreprinderea de Autocamioane Steagul Roșu. Pe 14 noiembrie 1987, zi de salariu, muncitorii dintr-una dintre secțiile fabricii au constatat că li se tăiaseră drastic lefurile. A doua zi, duminică, 15 noiembrie, era zi de alegeri locale. Muncitori care ieșeau din tură sau intrau în tură s-au adunat, au refuzat să lucreze și au pornit pe jos spre centrul orașului, la câțiva kilometri distanță. Pe drum li s-au alăturat muncitori de la Tractorul și orășeni; estimările vorbesc de circa 20.000 de oameni.

Au mărșăluit cântând *Deșteaptă-te, române!* — vechiul imn patriotic care avea să devină imnul național al României după 1989 — și strigând lozinci pentru pâine, pentru căldură și, curând, împotriva lui Ceaușescu însuși. La sediul Comitetului Județean de partid din centru — clădirea în care se află azi Prefectura — protestatarii au intrat, au aruncat pe ferestre portretele dictatorului și materialele de propagandă și le-au ars în stradă; relatările despre cămările pline cu mâncare găsite înăuntru, într-un oraș al cozilor, n-au făcut decât să aprindă și mai tare furia. A fost prima mare revoltă muncitorească de stradă din anii comunismului.

Reacția a fost rapidă. Până seara, forțele de ordine au golit centrul. În zilele și săptămânile următoare, circa 300 de oameni au fost arestați; mulți au fost bătuți și anchetați. Șaizeci și unu au fost trimiși în judecată pentru „tulburarea ordinii publice”, iar mulți au fost deportați cu familiile în alte orașe, cu domiciliu obligatoriu. Regimul a încercat să prezinte revolta drept „huliganism”. Dar vestea s-a răspândit prin Radio Europa Liberă, iar câțiva disidenți — cel mai cunoscut fiind Doina Cornea, la Cluj — și-au declarat public solidaritatea.

Doi ani mai târziu, în decembrie 1989, regimul a căzut. Brașovul, care arătase că regimul poate fi înfruntat, a fost printre orașele în care oameni au murit în luptele revoluției. Din 2021, 15 noiembrie este marcată oficial drept Ziua Revoltei Anticomuniste de la Brașov.

Unde vezi azi Brașovul comunist

• Traseul marșului: din zona fostelor uzine Tractorul și Steagul Roșu spre centru, până pe bulevardul de lângă Prefectură, la marginea centrului istoric. În fiecare an, pe 15 noiembrie, au loc comemorări în oraș; urmărește calendarul de evenimente.
• Tales of Communism – MAdC, pe Bulevardul Eroilor, o expoziție privată dedicată vieții sub regim; verifică programul actual înainte să mergi.
• Cartierele: un drum cu autobuzul prin Astra sau Răcădău arată amploarea orașului socialist mult mai bine decât orice muzeu.
• Fabrica devenită cartier: terenul fostei uzine Tractorul a fost transformat în cartierul Coresi — un centru comercial, blocuri-turn, parcuri și hotelul Qosmo, una dintre cele mai noi adrese de lux ale orașului. Plimbându-te pe acolo, e greu să-ți imaginezi tura de noapte din noiembrie 1987; și asta face parte din poveste.

Cele două Brașovuri, citite împreună

Orașul medieval și orașul socialist sunt același loc, văzut în momente diferite. Ca să-l înțelegi pe primul, citește istoria Brașovului săsesc și vizitează Biserica Neagră. Ca să-l înțelegi pe al doilea, privește spre Tâmpa, unde numele unui dictator a crescut odinioară din brazi, și amintește-ți de dimineața de duminică în care muncitorii din Orașul Stalin au coborât în oraș și au spus nu.